BELSUÉ Felisa Claver era, como lo fueron su madre y su abuela, hilandera. Con ella pudimos descubrir en 1994 en Belsué (Huesca) cómo se convertía la lana esquilada de las ovejas cuando llegaba el calor, en un jersey para abrigarnos cuando llegaba el frío invierno.
Si te ha gustado este documental, puedes mostrar tu APOYO y AYUDA para que el canal siga creciendo con los botones “Gracias” y “Miembro de Canal” que aparecen debajo de cada vídeo.
También puedes conocer más sobre mi vida, trabajo y trayectoria en este DOCUMENTAL BIOGRÁFICO: • EUGENIO MONESMA. 40 años de vida, trayecto...
Printre varietatea extinsă de activități rurale care s-au desfășurat de-a lungul
timpului, se numără tunsul oilor.
Cu mare pricepere și măiestrie dobândită prin practicarea foarfecelor, oaia este
desprinsă de lâna care a ferit-o de frigul iernii.
Lâna de oaie este protejată de un strat subțire de grăsime, care dacă se acumulează
pe marginea foarfecei, împiedică tăierea ulterioară, așa că este necesară îndepărtarea acesteia.
Pentru a face acest lucru, forfecătorii pun foarfecele în apă, sau cu
pietre speciale își ascuți tăietura pentru a o elimina.
La tuns, se alege lâna bună pentru tors. Mala și negrul
vor fi folosite pentru a umple saltele și alte utilizări minore.
Primul proces care a fost efectuat cu lâna
a fost spălarea acesteia în jgheab pentru a profita de stratul subțire de grăsime pe care îl conține.
Ei au folosit această apă pentru a spăla dresuri negre,
șosete și pentru a freca un halat sau o fustă.
Și apoi l-au dus la râu și l-au clătit. Dar această apă este foarte fină, face mâinile foarte subțiri.
Și de aceea bunicile îl foloseau pentru a
spăla niște haine colorate și așa nu foloseau atât de mult săpun.
Apa pârâului curge, urmând cursul pe care trecerea timpului l-a format. În
apele sale, Felisa Claver, care încă urmează această tradiție moștenită de la mama și bunica ei,
spală această mică comoară pentru a îndepărta toată murdăria.
Unele crengi de cimii încrucișate în pârâu împiedică
micul curent de apă să tragă lâna în cursul său.
Există o mare diferență între uscarea lânii la
soare sau la umbră. Dacă lâna este uscată la soare, albul ei va fi mult mai mare decât dacă ar fi pusă
la umbră. Felisa Claver îl întinde peste bukis,
iar razele soarelui se ocupă de pregătirea lui pentru manipulare.
Odată uscată, următoarea fază a acestui proces complex constă în tunderea lânii, adică
trebuie separată și lăsată bine pregătită pentru cărți. În același timp, se folosește pentru
îndepărtarea oricărei fibre vegetale sau a altor murdărie care ar fi putut adera la lână.
Și asta ar putea avea un impact asupra firului.
Cardarea lânii este ca și cum ai pieptăna.
După ce a pus o mână de lână pe cărți, Felisa le pieptănă ușor până când
toate încurcăturile sunt îndepărtate, lăsând-o moale pentru munca ei. Daca acele cardurilor
sunt bine folosite si carda bine lana, cert este ca firul va iesi de buna calitate.
În caz contrar, firul, după cum
spun tocătorii, ar ieși „împărășat”, iar rezultatele ar fi dezastruoase.
Odată ce lâna este cardată și unind mai multe bucăți din ea, fulgii sunt formați la
dimensiunea potrivită pentru a fi așezați pe roata de filare.
Roata de filare și axul sunt principalele instrumente pentru realizarea firului. Roata era făcută de
omul casei iarna, când vremea nefavorabilă ținea
oamenii în căldura căminului. O trestie, sau un bat de alun, era materia prima
care, cu taieturi corespunzatoare, a devenit roata care se invarte.
Eleganța și frumusețea firului, împreună cu practica și sensibilitatea
degetelor Felisei Claver, transformă această
lucrare răbdătoare și relaxată într-o scenă minunată care a dispărut
din cadrele naturale în care s-a reflectat cândva.
Roata care se învârte ținea la talie. Fusul în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă,
răsucind cu răbdare firele de lână, vei face firul necesar țeserii.
Cantitatea de fir de lână care completează un fus se numește fusada. Pentru un tip
de țesătură s-a folosit lână cu un singur fir,
dar în alte sarcini a fost nevoie de lână de mai multă consistență.Pentru
a face acest lucru, fusadasele sunt unite două câte două în bile, pentru a face
firul dublu în procesul următor.
Cu axul de răsucire, Felisa răsucește cele două fire componente ale mingii.
Tehnica, ca și în întregul proces, necesită multă concentrare.
În timp ce ridică firele cu o mână pentru a lăsa
fuso-ul să atârne ca un pendul,
el îi dă un impuls puternic cu cealaltă pentru a-l face să se învârtă până când lâna este răsucită într-o singură șuviță.
Pentru a face fusuri mai mari atunci când lucrați cu cantități mari de lână,
s-a folosit căruciorul de răsucire.
Prin rotirea roții într-o direcție, cele două fire ale siguranțelor de lână au fost înfășurate împreună.
Și asta pentru a face mai multe progrese la răsucire și pentru că au făcut-o pentru lucruri grosolane,
au lucrat repede și au răsucit toate bilele deodată.
Apoi rotirea roții este atunci când se răsucește.
Prin răsucire în sens invers, firele s-au răsucit împreună luând consistența dorită.
Ca să nu se miște țesătura, trebuie legată.
Este legat aici.
Și acum merge așa.
Fusa era cea mai practică modalitate atât de vopsit sau spălat, cât și de depozitat până la utilizare.
După mai multe întoarceri în „demuré”, a devenit o sferă.
Ei au numit acest nod „Centenario”.
Trece pe aici, trece iar prin alta și acum se leagă aici. Iar sfaia nu se mai deschide.
Nodul tradițional numit „Centenario” a împiedicat deschiderea schelei.
Când trebuia folosită lâna,
trebuia să fie pusă înapoi într-o minge cu bobinatorul.
Tradiția populară a comparat atât
demoré-ul, cât și bobinatorul cu patru cai într-o ghicitoare
care a fost transmisă generație după generație.
Patru cai aleargă în Franța, aleargă și aleargă și nu ajung niciodată din urmă.
Au existat multiple utilizări pentru lână de-a lungul veacurilor. Ghete pentru picioare,
încălțăminte rezistentă, pulovere, pături, cuverturi de pat, saltele, pături etc. Astăzi, toate
aceste obiecte realizate cu lână au dispărut
din uzul de zi cu zi, fiind înlocuite cu
altele mai moderne realizate cu fibre artificiale
derivate din materiale plastice.
Pentru a păstra această tehnică tradițională, este bine ca femei precum Felisa Claver
să simtă acea nevoie care le determină
să continue să transforme elementele pe care natura le-a oferit.
Sunt Eugenio Monesma, regizor și producător al documentarului pe care tocmai l-ați vizionat.
Dacă v-a plăcut, vă încurajez să vă abonați la canal activând notificări de la
clopoțel și astfel să vă puteți bucura de sutele de documentare pe care le am deja pe
canal și pe care le voi încărca săptămânal.