Alec Blenche: Orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor.

Nu am fost un om virtuos. Multă vreme, am fost mai degrabă vicios. În poză, pe la 18 ani, cu o figură interesantă, țigara în mâna dreaptă și berea pe masă. Dar asta nu e mare lucru. 

Am învățat încă de mic să mint ca să mă apăr, să păcălesc, să evit adevărul și să scap de responsabilitate. Am chiulit pentru prima dată în clasa a doua, speriat că nu-mi făcusem tema la matematică. Nici măcar nu știam că fapta mea poartă un nume. Țin minte perfect acea dimineață: era prima oră și m-am plimbat cu rucsacul în spate prin cartier, târând după mine un brad aruncat la gunoi din care voiam să-mi cioplesc o sabie. La un moment dat m-a vazut un vecin și am avut o durere de stomac care m-a ținut o săptămână. 

Culmea e că rareori am simțit cu adevărat pace în corp. Și asta pentru ca am continuat să chiulesc pe toate planurile. Însă cum spune zicala mea preferată: 'Orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor', pe la 30 de ani, (vârsta la care am înțeles, că în sfârșit se maturizează și băieții), am avut norocul să cad atât de tare în toate aspectele vieții mele, încât m-am trezit. A fost momentul de cotitură în care am realizat că prăbușirea mea nu era o condamnare, ci o fundație curată pe care puteam începe să mă reconstruiesc sufletește și spiritual.

Atunci am luat decizii fundamentale. M-am lăsat de fumat și de alcool în aceeași zi, călcând pachetul de țigări în picioare ca să-mi demonstrez mie însumi un singur lucru: eu le controlez pe ele, nu ele pe mine. Mi-am propus ca timp de o săptămână să spun DOAR adevărul. Fără minciuni albe, fără jumătăți de măsură. Doar adevărul curat. Și a funcționat. M-am simțit incredibil de liber. Am început să mănânc sănătos și, pentru prima dată, creierul meu s-a luminat. Am început să citesc mult, cu sens, căutând să mă informez în toate zonele în care simțeam că am nevoie de dezvoltare.

Dar cel mai important lucru pe care l-am făcut în acea perioadă a fost să îmi asum responsabilitatea totală pentru propria viață și pentru propria stare de bine.

În clipa aceea, toată puterea s-a întors la mine. Am înțeles că viitorul depindea de mine, nu de altcineva. Am pus punct obiceiului de a da vina pe părinții care nu m-au înțeles, pe guvern, pe vremuri sau pe lume în general. Eu eram singurul responsabil. Această asumare mi-a dat curajul nebun de a lua decizii cu care nimeni din jurul meu nu era de acord: de a părăsi locuri de muncă ce nu mă mai ajutau să cresc și de a-mi urma propriul drum. 

Nu a fost deloc ușor, dar a fost extrem de împlinitor.

Trecând prin acest proces, am înțeles un adevăr tulburător, pe care îl confirmă și un articol pe care l-am citit recent, publicat de filosoful Timothy J. Pawl: atunci când îi întrebăm pe oameni ce își doresc cel mai mult de la cei pe care îi iubesc, răspunsul nu este succesul sau banii, ci CARACTERUL. Vrem ca cei dragi să fie buni, cinstiți, respectuoși și integri. Vrem să aibă virtute.

Dar adesea uităm ecuația inversă: și oamenii care ne iubesc pe noi își doresc exact același lucru de la noi. De aceea, cel mai bun lucru pe care îl poți dărui celor dragi este cea mai buna versiune a ta. Și nu le poți oferi un caracter frumos dacă tu nu îl cultivi în tine.

Acesta este, de fapt, și motivul pentru care scriu cărți pentru copii.

Pentru că am trăit pe pielea mea ce înseamnă să rătăcești prin viață, am simțit o nevoie profundă de a le pune celor mici în mână hărți ale caracterului încă de la început. Tot ceea ce creez prin poveștile mele este o încurajare spre educația morală. Îmbrac subtil valori fundamentale, cum sunt răbdarea, generozitatea și sinceritatea, în aventuri și fire narative pe placul lor. Nu prin predici, ci prin emoție. Scopul meu este să îi ajut să își descopere și să își clădească, încă de mici, cea mai bună versiune a lor. Să nu fie nevoiți să aștepte până la 30 de ani ca să se trezească.

Psihologia modernă și vechile tradiții spirituale arată că virtutea nu este un dar înnăscut, ci un mușchi care se antrenează prin acțiuni zilnice, concrete. Dacă vrei să începi să clădești această versiune mai bună a ta (și să fii un exemplu pentru copiii tăi), iată câțiva pași spre împlinire inspirați din știință și filosofie, pe care i-am testat pe propria-mi piele:

Asumă-ți auto-reflecția: Schimbarea nu vine de la sine. Studiile arată că ai nevoie de o evaluare sinceră a comportamentului tău. La fel ca vechiul examen de conștiință, oprește-te 5 minute în fiecare seară și întreabă-te: Unde am greșit azi? Unde am fost tentat să mint sau să fug de responsabilitate? Cum pot face mai bine mâine? Ce virtute mi-a lipsit, cum pot face sa o cresc?

Controlează-ți mediul: Cel mai ușor mod de a rezista unei tentații este să o eviți din start. Dacă știi că un anumit context, un grup de oameni sau un obicei te împinge înapoi spre vechile vicii, schimbă decorul. Fugi de ocazia de a greși.

Antrenează-ți voința în lucruri mici: Autocontrolul se transferă de la o activitate la alta. Când am învățat să spun nu unei țigări sau unei mâncări nesănătoase, creierul meu a primit resurse și putere să spună nu minciunii și lașității. Pune-ți limite voluntare în detalii mici, pentru a fi puternic în momentele mari.

Transformarea nu se întâmplă peste noapte și nu cere perfecțiune. Cere doar curajul de a te uita în oglindă, de a-ți lua viața în mâini și de a înțelege că darul cel mai de preț pe care îl poți face lumii și copiilor tăi se află deja înăuntrul tău.

Dă gândurile acestea mai departe de crezi că această poveste poate ajuta sau inspira un prieten, un părinte sau un om aflat într-un moment de impas. Uneori, un simplu text citit la momentul potrivit poate schimba o direcție. Mulțumesc!

Vă îmbrățișez, să fiți bine.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=1616736107119347&set=a.133054232154216