Maria Culescu: Fiul meu, Erik, își dorește să își pună cunoștințele în slujba României

În ultimele zile, Erik, băiatul meu cel mic, a fost invitat la televiziune și radio pentru a vorbi despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte la care a lucrat în ultimii doi ani.

A proiectat și construit o rachetă dotată cu senzori și sisteme electronice capabile să înregistreze, în timpul zborului, date despre atmosferă, precum presiunea, temperatura, umiditatea, accelerația și alți parametri necesari pentru analiza condițiilor atmosferice la altitudine.

Pentru Erik, însă, această rachetă nu este scopul final. Este doar primul pas către un vis mult mai mare.

Își dorește ca, într-o zi, să contribuie la dezvoltarea unor tehnologii aerospațiale românești și a unor sisteme capabile să lanseze sateliți care să deservească România. Deja lucrează la un concept prin care un viitor satelit, aflat pe orbită, să fie echipat cu camere și algoritmi de inteligență artificială capabili să detecteze rapid modificări ale mediului: defrișări ilegale, incendii forestiere, inundații, poluare, secetă, degradarea ecosistemelor și alte schimbări climatice cu impact major asupra naturii și societății. Crede cu toată convingerea că tehnologia spațială poate deveni unul dintre cele mai valoroase instrumente pentru protejarea mediului și pentru gestionarea responsabilă a resurselor planetei.

Pentru mulți poate că este doar o joacă.

Pentru el, însă, înseamnă mii de ore de studiu, documentare, calcule, simulări, teste, încercări, eșecuri și multă perseverență. Înseamnă seri în care adormea târziu pentru că mai avea de verificat un calcul, weekenduri petrecute în atelier în locul ieșirilor cu prietenii și nenumărate momente în care a luat totul de la capăt doar pentru că știa că poate ieși mai bine.

Erik a fost mereu genul de copil care a petrecut mai mult timp privind cerul decât ecranul unui telefon sau al unui calculator. Încă de mic era fascinat de stele, de Univers și de tot ceea ce înseamnă explorarea spațiului. Colecționa cărți despre astronomie, făcea experimente prin casă și punea întrebări la care, de multe ori, nici noi, părinții lui, nu aveam răspuns. De multe ori îl găseam afară, cu ochii spre cer și cu telescopul pregătit, studiind Universul.

În urmă cu doi ani, în timpul expediției dedicate eclipsei totale de Soare din Statele Unite, a avut șansa să discute cu specialiști din domeniul aerospațial și să viziteze centre de cercetare de referință. Un astronom care colaborează cu NASA a stat de vorbă cu el și l-a încurajat să își continue studiile în Statele Unite. I-a spus că îl va susține, pentru că vede în el potențialul de a lucra, într-o zi, într-un astfel de mediu. Cu toate acestea, răspunsul lui Erik a fost simplu și ferm:

„Mulțumesc, dar vreau să rămân, să studiez și să lucrez în România.”

Își dorește să fie student la Facultatea de Inginerie Aerospațială (la Politehnică), pentru că visul lui este ca, în viitor, să contribuie la dezvoltarea unor tehnologii aerospațiale românești. Își dorește ca România să fie prezentă pe harta marilor proiecte spațiale și speră ca, într-o zi, să poată spune că a contribuit și el la construirea unui viitor mai bun pentru țara în care s-a născut.

Ca mamă, sunt mândră nu doar de performanțele lui, ci mai ales de omul care a devenit.

L-am văzut crescând, căzând și ridicându-se de fiecare dată. L-am văzut renunțând la multe ore de joacă pentru a învăța, pentru a experimenta și pentru a-și urma visul. Astăzi este un tânăr care crede că știința poate face lumea mai bună și care își dorește să își pună cunoștințele în slujba României. Iar pentru un părinte, cred că nu există o bucurie mai mare decât aceea de a vedea că propriul copil își dorește să lase ceva valoros în urma lui.

La final, doresc să adresez o mulțumire specială unor oameni extraordinari care, de-a lungul anilor, au crezut în Erik, l-au încurajat, l-au inspirat și au contribuit, alături de noi, părinții lui, la formarea tânărului care este astăzi. Mulțumesc, Valentin Grigore (SARM), Ovidiu Atanasiu (AmSchool), Andreea M Stoica și Alexandru Iacovlev (Fun Science), precum și profesorilor săi de matematică și fizică, din gimnaziu și liceu. Fiecare dintre voi a lăsat o amprentă importantă în parcursul lui și vă suntem profund recunoscători.

Dragilor, dacă aveți câteva minute la dispoziție, vă invit să îl ascultați pe Erik. Voi lăsa în comentarii linkurile către aparițiile lui din ultimele zile. Sper din tot sufletul ca povestea lui să le dea curaj și altor copii și adolescenți să își urmeze pasiunile, să aibă răbdare să muncească pentru ele și să nu renunțe niciodată la visurile lor.

https://www.facebook.com/reel/1527623805690848

Sursa: https://www.facebook.com/maria.culescu/posts/pfbid0FwHJycEfJm3soiWHnUvQoWEQXPt43oZehXmHaaJofsEWuhBMbDUbKoCuhk5xecSTl