Li Zimou, care a trăit în timpul dinastiei Tang, era foarte priceput în arta flautului. Muzica pe care o cânta putea aduce liniștea pe străzile zgomotoase și aglomerate, deoarece oamenii doreau să se cufunde în ea. Li Zimou credea că nimeni din lume nu-l poate egala, până când a întâlnit un bătrân misterios. Bătrânul a scos un flaut de jad alb, dar Li Zimou nu a putut scoate niciun sunet cu el, oricât de mult ar fi încercat. Bătrânul, însă, l-a folosit pentru a produce o melodie minunată care a schimbat vremea.
Muzica lui Li Zimou a făcut ca mii de oameni să devină liniștiți.
Li Zimou era nepotul împăratului, foarte plăcut, elegant, talentat, cu bun gust, pasionat de muzică și priceput la melodii. Abilitățile sale de a cânta la flaut erau superbe și de neegalat în tot statul.
În acele vremuri, exista un obicei în zona Jingmen ca oamenii să atârne felinare colorate pe malul râurilor în a 15-a zi a primei luni lunare. Astfel, cele două maluri ale râului erau pline de turiști care veneau să vadă peisajul împreună cu vânzătorii și căruțele lor.

Cele două maluri ale râului erau pline de turiști veniți să vadă peisajul, alături de vânzători și căruțele lor. (Imagine: Anandoart via Dreamstime)
Întâmplător, Li Zimou a călătorit la Jingmen în acea perioadă a anului și s-a întâlnit cu scena agitată. El i-a spus prietenului său care a călătorit cu el: "Dacă voi cânta o piesă de muzică la flaut, va reduce la tăcere mii de oameni". Și prietenul său a crezut la fel. Așa că Li Zimou a intrat într-o clădire, a urcat la etajul al doilea și a stat lângă o fereastră deschisă pentru a începe un solo.
Când sunetul clar și melodios al flautului său a ajuns la urechile oamenilor, tot zgomotul s-a oprit. Pietonii s-au oprit din mers, oamenii care stăteau pe scaune s-au ridicat inconștient în picioare și toată lumea s-a cufundat în melodia flautului său. După ce cântecul s-a încheiat, oamenii și-au recăpătat curajul, iar strada a început din nou să fie animată de zgomot și de activități.
Li Zimou era atât de încrezător în talentele sale, încât se simțea pe deplin în largul său.
Muzica bărbatului mai în vârstă a făcut ca vremea să se schimbe
Dintr-o dată, s-a auzit un sunet de cântec de la parter. Era un bătrân cu părul cărunt și cu barbă, care își lăsase barca pe râu și se apropiase de ei. Avea o voce strălucitoare și răsunătoare care i-a făcut pe Li Zimou și pe ceilalți să se grăbească să-l salute.
Persoana în vârstă i-a vorbit direct lui Li Zimou: "Persoana care tocmai a cântat la flaut era nepotul împăratului? Abilitățile tale de a cânta sunt fantastice, dar instrumentul tău pare foarte comun." După ce a auzit, Li Zimou a spus confuz: "Regretatul împărat mi-a dat flautul. Nu știu cum arată lucrurile pe care le posedă zeii și duhurile, dar știu că este o comoară printre toate instrumentele muzicale. Am văzut mai mult de zece mii de instrumente și nimic nu se poate compara. Dar ai spus că e mediocru. Ai putea să-mi dai un motiv?"

Li Zimou văzuse mai mult de 10.000 de instrumente și considera că propriul său flaut era o comoară printre toate instrumentele muzicale. (Imagine: Lenutaidi via Dreamstime)
Bătrânul a spus cu calm: "Cânt la flaut din copilărie, drept urmare nu mă simt obosit nici când sunt bătrân." Apoi, i-a cerut lui Li Zimou să-i dea flautul, iar Li Zimou i l-a înmânat imediat. Dar în mod neașteptat, de îndată ce bărbatul cu părul cărunt a scos un sunet din el, acesta s-a spart. Toți oamenii au rămas uimiți și s-au întrebat cine era. Li Zimou a îngenuncheat imediat în fața lui, sperând să-i vadă flautul.
Auzind cererea, bătrânul i-a spus lui Li Zimou că nu va putea să scoată niciun sunet la niciunul dintre flautele sale. Dar l-a rugat și pe băiatul de lângă el să aducă un flaut de jad alb din barca sa și să i-l înmâneze lui Li Zimou. Așa cum a spus, Li Zimou nu a putut scoate niciun sunet nici după ce s-a străduit, ceea ce l-a făcut pe bătrân să-l admire și mai mult.
Apoi, bătrânul a luat flautul alb de jad de la Li Zimou. A cântat încet, iar melodia i-a făcut pe cei prezenți să simtă un fior. Muzica pe care o cânta era clară și înălțătoare. Sunetul său persistent i-a făcut pe oameni să se simtă revigorați. Înainte ca melodia să se încheie, vântul și norii s-au schimbat treptat. În scurt timp, norii s-au risipit, iar cerul a devenit extrem de senin. După ce oamenii și-au revenit din muzica frumoasă, au văzut că bătrânul dispăruse.
În concluzie, istoria ne oferă mărturii convingătoare despre puterea transformatoare a muzicii, o putere care în vremuri străvechi era adesea percepută ca fiind inspirată sau chiar insuflată de divinitate. Aceste legende și relatări ne amintesc că muzica nu era doar o formă de divertisment sau exprimare artistică, ci și un instrument prin care oamenii comunicau cu lumea divină și influențau aspecte aparent imposibile ale vieții, cum ar fi schimbarea vremii. Chiar dacă aceste povești sunt adesea învăluite în mister și mit, ele reflectă credința profundă a oamenilor în puterea muzicii de a crea miracole și de a conecta lumea umană cu sfera sacră.
În epoca modernă, deși poate nu mai atribuim aceeași divinitate muzicii, nu putem nega impactul său profund asupra emoțiilor, percepțiilor și chiar asupra mediului înconjurător. Astfel, poate că ar trebui să ne întoarcem la aceste învățăminte străvechi și să recunoaștem din nou că muzica, în esența ei, este mai mult decât sunete plăcute. Este o forță transformatoare care poate aduce miracole în viața noastră.
Vă mulțumim că ați citit acest articol!
Articolul original aparține Nspirement.



Comments